luni, 20 noiembrie 2017

Amintiri din copilarie - Ca tot vine Craciunul

In fiecare an, inainte de Craciun, bunicii mei taiau porcul. Atunci cand inca mai erau in putere saracii. Si faceau dragii de ei tot felul de bunatati, de pastrame, de tochituri si carnati, de ti se scurgea sufletul afara din corp de pofta. De la o vreme insa, ai mei parinti s-au hotarat ca familia noastra crescand, noua ne trebuie porcul nostru, asa ca in fiecare an, inainte de Craciun, si la noi se taia un porc. Si Doamne ce mai uram sa stau la tara atunci (mai mult decat uram sa stau vara, il citam pe Toparceanu de nu a avut saracul liniste cate zile stateam eu pe acolo). Dar sa fim intelesi, soricul imi placea. Numai sa nu vad de unde provine… Oricat insa s-ar fi straduit parintii mei insa sa realizeze acelasi tip de bunatati ca bunicii, niciodata nu erau pe placul odraslei: Sunt prea sarati carnatii! Prea afumata sunculita! Prea uscata pastrama! Ale bunicilor sunt mult mai bune! Pana ce s-a gandit al meu tata, ca sa-i intre-n gratii donsoarei: Papusa tatii, uite ca ti-au trimis bunicii niste carnati de la ei, daca tot au auzit ca nu-ti plac cei de-acasa. Ia odrasla si mananca, frumusel cu mamaliguta si branza cu smantana (oare ce m-a trasnit sa scriu la ora asta despre mancare?!) si afirma: Astia DA CARNATI! Sa aflu, peste mult timp (trecusera cam 10 ani si se facuse consiliu familial, se terminasera subiectele de ras si a trebuit sa se ajunga si la mine) ca acei carnati erau tot de-acasa, si nu de la bunici. Iata oameni buni ce face autosugestia…

About the Author

Mariana

Author & Editor

When you want something, all the universe conspires in helping you to achieve it.

0 comments:

Trimiteți un comentariu