O luna de absenta


Dragii mei,

Activitatea mea in blogsfera s-a dovedit a fi, din pacate, din ce in ce mai saraca in ultima perioada. Asta pentru ca s-au intamplat atat de multe lucruri incat nu am reusit sa tin pasul cu scrisul pe blog.

Pe de o parte a fost simularea ONU din Croatia, al treilea eveniment de acest gen la care particip si care pare a fi fost cel mai bun de pana acum. Profesionalismul a fost cuvantul de ordine in acest MUN, cunoscut si recunoscut pentru calitatea sa, considerat a fi unul din cele mai bune din estul Europei. La acest eveniment am reprezentat interesele Chinei in Consiliul pentru Drepturile Omului, o misiune nu tocmai usoara, insa cu siguranta una de exceptie, intrucat era imposibil sa imi trag sufletul pe parcursul dezaberilor; asta in buna parte pentru ca Republica Populara Chineza a facut obiectul unor reprosuri in ceea ce priveste (ne)respectarea drepturilor omului. Sper sa reusesc sa detaliez cele ce s-au intamplat la ZagIMUN (denumirea oficiala a simularii) si sa imi si expun parerile asupra Zagrebului, un oras prea linistit pe timpul zilei si poate exagerat de periculos noaptea. De asemenea, am mai fost chemat sa particip la SMUN (simularea ONU din Suedia), insa datorita activitatii extrem de solicitante de la facultate, am fost nevoit sa anulez plecarea spre Stockholm. Vor fi si alte ocazii, sunt sigur.

Pe de alta parte, in ultima perioada am fost ocupat si cu campania electorala care se desfasoara la fel ca si in toata tara, si in Cluj. Domnul profesor Ioan Bolovan, vicepresedinte al PSD Cluj si candidat pentru Senatul Romaniei, m-a invitat sa fac parte din echipa de campanie a domniei sale, ca asistent personal al sau. Nu am putut sa refuz aceasta invitatie din cel putin doua motive: primul este increderea cu care m-a investit domnul Bolovan, un om extraordinar, pe care il respect si apreciez pentru conduita ireprosabila pe care o afiseaza, cu toate ca lupta politica este una extrem de dura. Un exemplu de moralitate in politica: cel putin asa l-as descrie eu pe domnul profesor in cateva cuvinte. Va invit cu mare drag sa vizitati blogul domnului Bolovan aici: www.bolovanioan.blogspot.com. Cat priveste cel de-al doilea motiv al implicarii mele in campanie, acesta consta in dorinta de a vedea cum si in ce masura se aplica teoriile invatate la stiinte politice in politica reala si, totodata, sa privesc acest eveniment din unghiul de vedere al politicianului. Daca in vara am privit campania pentru locale din perspectiva gazetarului, acum e un moment bun sa o privesc din cealalta parte: a mesei la care stau politicienii. Si trebuie sa recunosc ca e frumos. Politica, inainte de a fi o stiinta, e o arta.

Campania se dovedeste si ea a fi solicitanta, cu intruniri ale echipei de campanie pentru a pune la punct elementele de strategie electorala, dar si activitati pe teren, care mi-au oferit ocazia sa interactionez cu electoratul in mod direct, depasind sloganele si mesajele electorale, fara manusile unui doctor ce opereaza cu notiuni politice, ci cu mainile goale, incercand sa conving oamenii de importanta votului pe care il acorda. Cred ca nu are rost sa spun ca mai bine de jumatate din cei pe care i-am intalnit pe strada au spus ca sunt satui de politica si ca nu mai merg la vot. Intrebarea nu e de ce. Sau chiar daca ne-o punem, gasim usor raspunsul: datorita unui mod absolut iresponsabil de a face politica la chiar varful statului, cu conflicte care urmaresc interesul meschin al unor grupuri ce se acuza reciproc de lipsa de interes fata de cetatean. Intrebarea sau, de fapt, provocarea e: cum sa ii facem pe acesti oameni sa mearga la vot? O misiune grea, dar careia trebuie sa-i facem fata.

Urmeaza o luna incarcata, pentru ca la facultati ma asteapta o serie de preexamene, care valoreaza o anumita pondere din nota finala. Iar materiile nu sunt tocmai simple sau caracterizate prin lectura putina. Ca atare, am orarul deja stabilit pentru luna noiembrie si inceput de decembrie. Din pacate, momentan nu mai am mult timp nici pentru prieteni, ceea ce sper sa nu aiba repercursiuni neplacute. Insa sunt sigur ca adevaratii prieteni ma inteleg.

Numai bine!