miercuri, 12 octombrie 2016

Cor nocturn cu buze

Mi-am ales un deal, oarecare, si stau. Mi-e dor sa stau pe deal, de sa fie neaparat rotund. Tocmai din acest motiv l-am ales pe acesta si ii voi da un nume. Ii voi spune dealul rotund ca un deal rotund. Sa fie din cercuri dealul si sa te ia ametelile pana ajungi in varf, sa-i fie serpentinele albe si repezi. Din varf observ toate aceste amanunte si-mi place dealul pe care l-am ales, acum se face noapte iar la poalele dealului rotund s-au adunat licuricii care ma fluiera. Un cerc perfect, translucid, galagios. Un cerc de licurici cu buzele tuguiate…

marți, 13 septembrie 2016

Nervul Witt

De la magazinul din fata am cumparat toate bomboanele Cip pe care le-am gasit. Mai stie cineva sferele minuscule ce se sparg de cerul gurii, umplandu-ti creierii cu menta de pe marginea drumului? Le-am cumparat pe toate si le-am dat drumul prin camera, mi-am facut un patinoar colorat cu bile. Si-mi caut echilibrul acum, mentolandu-ma de pe un picior pe altul, de la un perete la celalalt. Cel mai mult imi place cand un Cip imi intra printre carii si-mi explodeaza acolo, calare pe nerv, ucigandu-l pentru cateva secunde cu arome. Sintetic. O moarte sintetica pentru o carie suta la suta naturala. Nervul din carie este foarte inteligent, intre timp si-a cumparat patine si iese si el la dans. Ma tine de mana acum, sa nu cad si care nu cumva sa-mi las teasta pe peretii din camera. Un nerv si-un patinator sintetic tinandu-se de mana. Nu ne ajunge dormitorul, s-au terminat sferele mentolate, altele se sparg sub neputinta noastra de a patina superbi… Nu-mi ajunge…

luni, 8 august 2016

Globi

Ma dor ochii, acum am inteles cum e cand globii iti sunt cuprinsi si apasati cu ambele maini, cu forta picioarelor si a coapselor celor doua, imi dau seama acum ca trebuia sa vad. Imi sunt ochii inchisi iar mintea primeste nuante. Privirile mele, cele doua linii ce-mi ies din ochi, nu ajung unde trebuie. S-au oprit pe moment pe o duna de nisip si de acolo te strabat. Incet. Particula cu particula. Cu sete. Si albastru. Doua priviri albastre sunt acum pe tine…

miercuri, 10 februarie 2016

Angoase de cocoon

Nu se mai opresc gandurile. Aveam un popas aici, in mintea mea, dar ele au ales sa treaca mai departe. Veneau mai demult si se insurubau pe rand, cuminti, ca niste becuri in gaoacea lor de proba. Au trecut mereu, furnici ordonate fara sa fie nevoie de fluier sau nuia, cu intelesuri flegmatice si ascutite, isi gasea fiecare gand cocoonul sau si acolo se intindea pentru cateva minute calde, incubatoare, minute in care si eu ma simteam cocolosit. Pana si eu, un ins obscur ca o banchiza anonima, ma simteam incalzit… Dar trece, presupun ca e o simpla criza talasemica. O tarfa stiuta, cu ale carei dureri de burta te-ai obisnuit deja.